Copil-parinte sau win-lose situation

play for victory

Stau de vorba cu diversi parinti pe timpul zilei si imi dau seama din ce in ce mai mult ca relatia copil-parinte e win-lose situation.

Pe tema Halloween, ca tocmai a trecut, m-am mai costumat cand eram tanara si salbatica: ba o vrajitoare, ba o vaduva-neagra, ba un animalut, ba un personaj de film etc. De vreo cativa ani mi se pare ca se exagereaza pe linie horror si am renuntat la a o sarbatori in totalitate. Iar la nivel de expunere catre copil, eu si tati suntem aliniati: sa nu care cumva sa fie copilul expus macabrului, ca nu e necesar. Daca societatea si colectivitatea impune, o vom da pe pozitiv: animalute dragute, personaje inofensive de desene-animate etc. Discut cu una din colege care are un baiat de 10 ani si-mi zice: “Traiesti in visele tale! Fii-miu a cumparat de la toate supermarketurile numai costume cu sange si cutite in ele, casa mea arata a padurea spanzuratilor si a fantomelor. Nu am avut niciun cuvant de spus.” ๐Ÿคฏ

In alt context, discut cu o prietena din copilarie, si ea cu baiat de 9 ani:

– Stii ca are deja gagica si se bat baietii pe fete?

– Say what? Are floci macar? intreb eu plastic de parca ar valida situatia.

– N-are! :)))))))))))))))

– Asa ceva!! Si taica-su ce are de spus, cum il educa sa nu faca damage.

– Fiul il educa pe tac-su.

๐Ÿคฏ๐Ÿคฏ

Speechless. Cum Dumnezeu se poate ajunge in stadiul asta, ca nu-mi ies calculele? ๐Ÿคฆโ€โ™€๏ธ In my mind, the battle for the ‘right things’ looks already lost ๐Ÿ˜ณ Dar fii-miu nu trebuie sa stie asta ๐Ÿคซ๐Ÿ˜ I still train hard and plan to win ๐Ÿ™…โ€โ™€๏ธ๐Ÿคจ๐Ÿ’ช

#momsituation

#ambitious #loving #sassy and a bit #smartassy #mamainheels