20 de lucruri invatate in 2 ani de mama

baking

Daca as putea spune in 3 cuvinte tot as spune ***aggressive change management*** dar nu pot, e prea putin. As putea scrie o carte despre change management for new parents insa azi ma rezum (ca am si treaba la birou) la cele mai mari arii in care am intampinat blocaje deci note proaste si lectii de neuitat. I’m an average new parent.

De la 1 an la 2 ani e mare diferenta in evolutia unui bebe. Cea mai mare, in cazul nostru, mi s-a parut insa intre 1 an si 9 luni si 2 ani. In ultimele 3 luni copilasul nostru a inceput sa verbalizeze cuvintele mai articulat (mai aproape de forma lor corecta), si-a imbunatatit motricitatea grosiera si cea fina, a inceput sa citeasca (pe unde le vede) cuvinte cunoscute formate din 3-4 litere si a inceput sa reproduca ce aude. Deasemenea a invatat sa ceara diverse lucruri (nu ii mai dam noi obiecte de joaca / interes sa isi ocupe timpul) si a dezvoltat preferinte in materie de joc si parteneri de joaca, in alte cuvinte ne-a acordat fiecaruia din familie un rol si ne foloseste pe fiecare precum doreste. Un lucru ‘ingrijorator’ e ca deja ne-a dat porecle unora.

Din ultima categorie, expresia lui favorita cand o vede pe bunica Dada: “Du-te tu, bucă!” :)))))) Damage done. Noroc de bunica noastra draga si topita dupa nepot, care serveste astfel de situatii cu toleranta si amuzament. De unde a invatat toate astea? In alta povestire, ca divagam prea mult.

  1. Relatiile sociale au de suferit. In continuare. No friend, no name, no number. Prietenii mei sunt aceeasi: sotul ❤️ si cafeaua ☕️ Am chef de relatii sociale noi? Am. Am timp de ele? Nu. Fumez si ies deseori in pauze cu colegii? Nu. Case closed.
  2. Intoarcerea la munca e din categoria “what the fuck is happening here?!” 👀 In prima zi de munca m-am simtit ca si cand as avea un card cu cash nelimitat gata de shopping agresiv. A durat putin entuziasmul. Mai interesat decat cum m-am schimbat eu in acesti 2 ani de maternitate este cum s-a schimbat compania. Total! Aproape ca ma simt nou angajata. S-a schimbat tot si cu acest ‘tot’ trebuie sa uit si eu ce a fost, sa incetez sa compar ‘epocile’ si sa ma adaptez la ce este aici si acum. Dar imi place noua structura a zilei care ma tine intre alti 4 pereti, altii totusi. More change management, take me, I’m here!
  3. Cautatul si gasitul unei gradinite potrivite e o lectie de viata in sine. Voi scrie un articol separat dar regula de aur e axa ***proximitate – metoda coerenta de educare – mancare bio/controlata in bucataria proprie de preferinta – raport cost/valoare satisfacator***. Daca e bine sa-ti dai copilul la cresa de la 2 ani, parerile sunt impartite: medicii spun ca NU datorita faptului ca bebe va gestiona mai bine episoadele de boala de la 3 ani in sus; educatorii care sunt si parinti spun DA ca dezvolta abilitati importante ce tin de colectivitate; parintii fara sistem de suport (bona, bunica) spun DA ca nu au incotro; parintii cu sistem de suport spun NU ca e prea mic pentru a se face copilul inteles si a gestiona un mediu complex. Ce spun eu din metoda noastra: un mix potrivit functioneaza (validat si de medic, si de alti educatori): lasat copilul la gradi de catre parinti pentru a dobandi abilitati de socializare, in program part-time cu masa de pranz la gradi (pana la ora 13), luat acasa de bunica sa-si faca somnul de 2-3 ore, apoi mancare/jucat cu bunica si pe seara activitati cu parintii. Probably the best of all worlds.
  4. Am invatat sa trec cu brio peste viroze si febre 🤕🤒😷🤧 Astazi am ascultat un pediatru vorbind la TV: copii in primii ani de colectivitate pot face si 10-12 viroze pe an! Asta inseama 1 episod pe luna SOC! La asemenea frecventa virozele nu mai au secrete. Insa e o problema: plata gradinitei nu e rambursabila in functie de absenta la clasa. SOC! Eu sunt din categoria super panicata cand copilul are muci sau tuse, il tin la domiciliu macar 2-3 zile sa-si revina. La ultima discutie cu pediatrul nostru, imi spune: “Doamna, o sa va razganditi sa-l tineti acasa cand o sa vedeti ca altor parinti li se permite sa-si aduca copiii la gradinita cu muci si tuse, si banuiesc ca sunteti inscrisi la o gradinita privata, deci nu o sa va convina situatia”. SOC si adevarat! Asta am verificat-o: la gradinita noastra (privata) am observat alti copii cu tuse si am sesizat personalul medical din institutie. Mi s-a spus ca a fost un episod unic la predarea unui copil care era afectat de plecarea parintelui. Dar tusea productiv, ca stiu sa fac diferenta. In fine, nu mai e nimic de zis. E decizia fiecaruia se pare.
  5. Am invatat sa gestionez eficient vizitele cu bebe la doctor 👩‍⚕️👨‍⚕️ Sunt sporadice, Doamne-ajuta! si pline de urlete 😦 nici inainte nu ii placeau halatele albe dar ca in perioada asta nu s-a urlat niciodata din plamanii aceia mici. Nu suporta sa puna cineva mana pe el. Dar pana sa puna mana, deja e pe val de urlete. Asta e 🤷‍♀️ am invatat sa am si eu o abordare mai vitejeasca si nu ma mai afecteaza emotional ca primele dati. Raman conectata la scopul vizitei si incheierea cat mai rapida a procesului. Sa se noteze ca sunt si singura din clanul nostru care ii scoate mucii cu furtunasul acela manual. O munca de cacat 💩 Nimeni nu suporta reactiile de dinozaur si abandoneaza misiunea. Atentie tuturor: se poate face otita daca nu se scot mucii!!!!!!
  6. Calatorii cu bebe. A nu se citi ‘vacanta’. Am calatorit 1 saptamana pe yacht in Grecia cand avea bebe 1 an jumate si ma mai intorc in formula asta cand o avea copilul 7 ani 😬 Pe yacht in Grecia mergi sa-ti expui bustul si pulpele apetisante in fata soarelui si mai pe scurt – sa faci ce nu faci acasa. Ce am facut eu? Exact ce fac acasa: facut mancare, sters la cur copilul, culcat, jucat, mancat, spalat si lista se repeta in bucla inchisa. Plus trezit tot echipajul de pe barca la 6 dimineata, odata cu Ebi, raza mea de soare galagioasa. Not sexy at all! Nu care cumva sa incercati.
  7. Calatorii fara bebe. Se poate si 2-3-4 zile! Se poate ca nu mai depinde copilul de my boobies. Se poate cu instructiuni clare, scrise, meniu pregatit, haine spalate si organizare pe somn/masa/joaca. Bunicile amandoua intra in actiune si apoi ajung acasa si observ ca are alte jocuri, alte preferinte de mancare si alte cuvinte copilasul meu drag. Bunicii transforma!
  8. Casa e inca o gradinita. Nu stiu cat va mai dura dar ne-am obisnuit cu situatia. Case closed.
  9. Pot lua o pauza cu sotul in oras (sau orice alt tip de pauza) fara sa ma mai simt vinovata. Doamne cat de vinovata ma mai simteam cand lipseam si jumatate de ora de acasa in primul an de mama. E o povara sa simti ca abandonezi copilul pe mainile altora. Realitatea e alta dar ce era in capul meu era realitatea mea. Odata cu cresterea copilului si intelegerea/acceptarea ca si altii pot avea grija de el in mod implicat si responsabil e un mare castig pe partea sanatatii mintale. Control freak parents – note down 🙋‍♀️
  10. Bunicii au un rol nepretuit 👵👴 si asta se leaga de punctul anterior. Avem noroc ca sunt langa noi si noul rol de bunici le da viata! Fara ei nu vad echilibru si viata noastra ar arata cu totul altfel. Iar copilul creste intr-un mediu sanatos si isi adora bunicii, care-i fac, se stie, toate placerile.
  11. O noua rutina si disciplina descrie anul 2 de mama: intre job si casa mereu, cu mare atentie la programul fix al copilului. Exotismele gen iesiri in oras, care se pot adauga in program, sunt o provocare mult cautata si uneori amanata. As vrea sa am timp mai mult sa fiu creativa si sa experimentez (mancare, stil de viata, activitati diverse, metode de educatie si joaca etc.) dar timpul scurt ma forteaza sa pastrez in program 90% rutina si disciplina, si 10% new ways of working things out.
  12. Ziua de nastere a bebelusului. Am visat inca dinainte de a avea copil ca ii voi organiza ziua in fiecare an, cu o tematica speciala. Botezul a fost cu tematica marina, la 1 an se stie ca se taie motul si nu a fost cazul de tematica, la 2 ani (adica recent) pregatisem o mare zi de nastere in cartier cu multi invitati, cu street food (baby-friendly) si cu tematica jungle, cumparasem o parte din recuzita si visam sa creez o jungla pentru copii in jurul casei. Eram extaziata, mi se implinea un vis secular. Mie si nimanui altcuiva :)))) Cu 2 saptamani inainte de marele eveniment SOC! a facut copilul tuse convulsiva si a trebuit sa stea 3 saptamani izolat. Abort project 😐 The fuck is wrong with this world messing up my plans? Cum imi spunea cineva: fii fara grija, pana la 12 ani o sa-i tot poti face tematica jungle de ziua lui :))))) But somebody had a crushed dream 😦
  13. Reluarea contactului cu tine insati e cheie sa-ti incarci stima de sine. Descoperirea unor noi preocupari personale sau chiar explorarea celor vechi si rezervarea unui timp, chiar si scurt, strict pentru aceste initiative mi-au reamintit ca locul meu nu sta doar in rolul de mama 💎
  14. Incheierea alaptatului e inceputul unei noi fericiri. Am mai povestit ca alaptatul de regula aduce cu sine un sentiment afectiv unic intre mama si copil, promite un soi de revelatie divina. La mine nu a fost asa, ci un proces greu, complex. Am alaptat din ora in ora noaptea multe luni la rand, si m-am bucurat enorm cand am reusit sa inchei acest proces. La 1 an si 5 luni ale bebelusului. Atunci am inceput o noua era in care odihna atragea dupa sine o stabilitate pe toate planurile. Oricat de obosita as fi de acum incolo, niciodata nu voi mai fi zombie ca in alaptat si niciodata nu o sa ma mai plang de oboseala.
  15. Gospodina bubulina. E clar ca cineva trebuie sa spele, sa faca curat, cumparaturi pentru toata familia si sa faca mancare din 2 in 2 zile mai ales pentru bebe dar si pentru adulti. Se intampla sa fac 4 feluri de mancare in 2 ore, sau curat in toata casa pe viteza Turbo intr-o ora. M-a intrebat cineva daca-mi place? Nu. Ca nu e de placut neaparat. E de nevoie. Orice casa are nevoie sa fie iubita si ingrijita. Dar sa nu-mi aud vreodata ca sunt gospodina ca e super turn-off si devin arici brrrr
  16. Dormitul cu bebe e marea provocare a perioadei curente. Sau mai exact incercarea de a nu MAI dormi cu bebe. E greu sa ma desprind de el ca tot acest proces vine la pachet cu trezit des noaptea la fiecare scancet si readormit bebelusul ceea ce ma proiecteaza inapoi la momentele epuizante din alaptat. Insa acum trebuie sa merg si la birou zilnic si mi-e groaza de privarea de somn. In plus, doar eu sunt cea care-l aude noaptea pe bebe, tati nicio sansa. Deci it’s my battle. Inteleg perfect ca trebuie facuta aceasta tranzitie si sigur e o idee practica cu care sunt de acord, dar executia ma termina psihic. Nu am solutie momentan, revin cu update 🙂
  17. Am invatat sa ma reconectez cu sotul, partenerul meu minunat de viata. I love him forever and beyond. Am ajuns sa ne punem zile de “intalniri romantice” in calendar. Ce sexy suna. Not! Dar ajuta la procesul de refacere a integritatatii cuplului (dezintegrat de preocuparile cu bebe, care au devenit primare si prioritare) si a consolidarii noului tip de relatie. Nimic nu mai e ca inainte. Suna familiar? E important sa intelegem/acceptam ca dinamica s-a schimbat si e normal. Dar fiecare avem nevoie de un % de atentie si grija din partea celuilalt, constant si continuu. Iar momentan 99% din atentia si grija noastra se duc catre copil. Echilibrul nu iese din prima si nu are cum, iar scopul acestor intalniri in afara spatiului nostru comun serveste definirii unei noi realitati. Intr-o seara am ramas impreuna acasa, nimic exotic, si am discutat si dezbatut variate subiecte timp de 3 ore incontinuu #relationshipgoals
  18. Am invatat sa-mi acordez timpul la prioritatile de parinte. MI-AM STERS CONTUL PERSONAL DE FACEBOOK fara regrete. Zero. Nu mi-am salvat niciun fisier si mi-am eliberat spatiu zilnic pentru alte activitati. Am scapat de o dependenta inutila si maligna. Va recomand si va provoc sa testati cat de fain se simte. Ca si cum ai fi evadat. Insa, datorita acestui blog care nu e un monolog, raman pe Fb ca pagina (nu persoana) si am limitat timpul la 10 min pe zi (postare si verificari conexe). In plus, refuz sa ma enervez din nimicuri la birou si ma raportez la orice dintr-o pozitie non-defensiva. Adica strict tehnica, tranzactionala. Am fost si eu salbatica si pasionala in jocuri de corporatie, now I’m seeing things from new heights. My win!
  19. Days off de la munca, un show. Nu apuci bine sa intri in detaliile unui proiect ca hopa si viroza si tusea si febra copilului care te forteaza sa-ti iei cateva zile off de la birou si te deconecteaza total. E o lupta interna continua intre a performa la job si a performa acasa. It’s exhausting, I admit it.
  20. Always learning on the move 📚 Dupa 2 ani de stat (lipsit de respect si impropriu spus ‘stat’) acasa si organizat viata familiei in general, am inteles ca am atat de multe de invatat despre cum sa educi un copil si cum sa ma mentin upgraded ca know-how profesional. Simt nevoia de upskilling. M-am inscris la un curs Montessori sa inteleg conceptul de la profesionisti si sa selectez ce e potrivit de aplicat si acasa (nu numai la gradinita). Apoi ma gandesc sa discut cu un psiholog de copii despre grupa de varsta in care e copilul (fara niciun tablou clinic existent) ca sa nu mai rasfoiesc eu, parinte neavizat, cartile nepotrivite, sa ma panichez cand citesc forumuri incomplete si sa aud opinii dupa ureche si dupa cum facea bunica. In paralel, urmeaza si pe partea profesionala traininguri. Valorific situatia acum cat am drive si energie, ca nu ma tine mult si mai vin si sarbatorile 😀

Reciting ce am scris, imi dau seama ca nu am mentionat nimic despre bani. In al doilea an de mama nu am mai facut shopping inutil si cantitativ, sigur m-a ajutat si stabilizarea hormonilor care mi-au condus viata de mama o buna perioada, eram 2 personalitati polarizate in acelasi metru jumate de om 😂🤣😁 Banii se duc in majoritate pe alimentatie si pe educatia copilului in toate formele ei. Nu am fost niciodata o mare cheltuitoare cat timp hormonii au stat in banca lor. Nothing new here, I’m just adjusting the spent formula. Still – let the money come in! 💰

Miss M

#ambitious #loving #sassy and a bit #smartassy #mamainheels